VOX INVENTICA

                                                      
                   Dragalina, din trecut, prin prezent, spre viitor 
                                                        Motto: Veşnicia s-a născut la sat - Lucian Blaga        

Conţinut

I. Argumentare
II. Repere geografice
III. Vestigii arheologice
IV. Flora şi fauna
V. Retrospectivă social-economică
VI. Convieţuire  interetnică
VII.Viaţa culturală
VIII. Diagnoză
IX. Prognoză
X. Cu speranţă în viitor
XI. Proiect arhitectonic cu  semnificaţii multiple
XII. Informaţii sintetice despre Dragalina
XIII. Tradiţionalism şi modernism în arhitectura localităţii Dragalina
XIV. Epilog
XV. Rubrica cetăţeanului
XVII. Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" din Bucureşti
XVIII. Tur virtual prin Muzeul Naţional al Agricultirii din Slobozia
XIX. Imagini din universul popular românesc

I. Argumentare

În clipele de reflecţie asupra existenţei, este firesc să ne întrebăm:  cine suntem, de unde venim şi încotro ne îndreptăm? În măsura posibilităţilor, am încercat să caut răspunsul printr-un studiu despre  comunitatea Dragalina în care m-am integrat purtat de valurile vieţii.  Mesajul transmis este aspiraţia la fericire sub semnul valorilor perene de bine, frumos şi adevăr.  Mulţumesc pe această cale autorităţilor locale   pentru documentele puse la dispoziţie. Prof. Tudor Vasile Marian, 15.10.2009.

II. Repere geografice

Comuna Dragalina este un habitat uman  pus sub semnul perenităţii, fiind  situată în partea sudică a Bărăganului, la intersecţia paralelei de 44^o şi 26’ latitudine nordică cu meridianul de 27^o şi 19’ longitudine estică, pe platforma cuprinsă între Lunca Dunării la sud şi Lunca Ialomiţei la nord.  Localitatea face parte din judeţul Călăraşi, care s-a format la 23 ianuarie 1981 din părţi componente ale judeţelor Ialomiţa şi Ilfov.
Relieful comunei este reprezentat de un bazinet cu  altitudinea medie de circa 43 m, care se înalţă cu 17-31 m deasupra luncii inundabile a Dunării şi cu 17-20 m deasupra luncii inundabile a Ialomiţei. O asemenea configuraţie a terenului  permite acumularea apelor pluviale în anii cu regim intens de precipitaţii, care pot produce inundaţii atunci când sistemul de canale pentru irigaţii nu poate prelua apa în exces.  În această comună se  află nodul feroviar Ciulniţa, precum şi nodul rutier dintre DN 21  (Călăraşi-Slobozia) şi A2 (Autostrada Soarelui).  Încă din timpuri mai vechi, sunt cunoscute două drumuri vestite amenajate pe teritoriul comunei – Drumul Subţire cu direcţia V-E şi Drumul Bălanului, din sudul aşezării, folosit de ciobanii de la munte care îşi duceau turmele în bălţile Dunării.
Bărăganul face parte din Câmpia Română, unitate de relief  care a devenit uscat spre sfârşitul cuaternarului, prin umplerea lentă cu sedimente a Lacului Getic din sudul munţilor Carpaţi, la suprafaţa ei existând acum un strat gros de loess.  Fundamentul Câmpiei Române,  alcătuit din şisturi cristaline foarte vechi (proterozoice şi paleozoice), reprezintă  o placă tectonică aflată într-o uşoară subducţie sub placa ce poartă arcul carpatic. În particular, structura geologică a subsolului comunei Dragalina  se caracterizează prin depozite cuaternare sub care se află depozite mezozoice(cretacice, perasice, triasice) suprapuse pe cristalin, cu o uşoară înclinare pe direcţia S-N. Peste depozitele lacustre vechi şi de aluviuni s-au aşezat, mai ales în partea de nord, depozite eoliene formate din  nisipuri fine.  Subsolul este acoperit cu un strat gros de cernoziom, deosebit de util pentru agricultură.  Din cauza procesului de tasare a loessului, pe suprafaţa câmpiei au apărut crovuri şi vâlcele, care au servit în Evul Mediu ca suhaturi pentru vechi aşezări omeneşti de păstori.  Regimul termic şi de precipitaţii aparţine climatului temperat continental de tip stepic, cu ierni geroase şi zăpezi troienite de  viscol, dar şi veri secetoase, caracterizate prin  insolaţie şi temperaturi ridicate, cu o dinamică schimbătoare a  atmosferei de la calmul deplin, la vânturi cu viteze relativ mari. Aceste caracteristici climatologice pot fi valorificate eficient pentru obţinerea unor surse energetice  alternative de tip panouri solare şi turbine eoliene.
Optimizarea climatului local se poate realiza prin extinderea plantaţiilor de pomi fructiferi şi crearea de perdele forestiere.

III.Vestgii arheologice

Pe teritoriul comunei Dragalina se continuă cercetările pentru a descoperi noi vestigii arheologice.
Locaţia de cercetare  Drajna I este aproape de epuizare datorită imposibilităţii de extindere (este limitată de culturi agricole la Nord şi la Sud, de o întreprindere la Vest şi de un canal la Est). Nici aici n-au apărut materiale arheologice în perimetrul excavat, ci la 50-60m spre Nord ( fragmente de ceramică aparţinând culturii Dridu – sec. IX-XI). 
Spre deosebire de zona Drajna,  perimetrul satului Dragalina se află într-o zonă cu patrimoniu arheologic cunoscut şi reperat, existând aşezări din diferite epoci : neolitică (Cultura Boian – mileniul V a. Chr), Latene (getică – sec. IV-II a. Chr.), sec.IV p. Chr.( cultura Sântana de Mureş - Cerneahov), feudal-timpurie (Cultura Dridu – sec. IX-XI) şi feudală ( sec. XVIII).  Locaţia de cercetare arheologică Dragalina a fost extinsă spre Vest, dar până în prezent nu au fost descoperite vestigii arheologice în perimetrul excavat.
În partea de Nord – Vest a perimetrului Dragalina, au fost descoperite două aşezări – una de sec. IV p. Chr.( cultura Sântana de Mureş - Cerneahov) şi una de sec. IX-XI ( cultura Dridu).  Informaţia despre aşezările antice din partea de nord-vest a localităţii Dragalina este strâns legată de existenţa în această zonă a unui lac, în perioada neolitică.  Noi date arheologice vor fi obţinute prin continuarea cercetărilor.

 IV. Flora şi fauna

Diversitatea de plante şi animale întâlnite pe teritoriul comunei Dragalina reprezintă o tulburătoare filă a evoluţiei vieţii în condiţii specifice zonei de câmpie din sudul  României. În ultimul secol, echilibrele ecologice stabilite de milenii în acest colţ de ţară au fost profund marcate de intervenţia umană care a contribuit la schimbări majore în biosferă.
Este impresionantă descrierea din „Ciulinii Bărăganului” a lui  Panait Istrati, care a prezentat cu mijloace literare specifice peisajul de câmpie în forma sa  primară.
O mărturie peste veacuri, la fel de semnificativă pentru matricea în care s-a format sensibilitatea românului faţă de natură,  rămâne opera literară „Pseudokinegetikos”, a lui Alexandru Odobescu. Pentru exemplificare, vă invit să reflectaţi asupra următoarelor  fragmente din fascinanta operă a marelui scriitor:
„Din căruţa cu coviltir a vânătorului se zărea creştetul delicat al dropiei mişcând printre fulgii de colilie…Oare ce desfătare vânătorească mai deplină şi mai legănată în dulci şi duioase visări poate fi pe lume decât aceea pe care o gustă cineva când prin pustiile Bărăganului căruţa în care stă culcat abia înaintează pe căi fără urme ? … În depărtare pe linia netedă a orizontului, se profilează moşoroaie de cârtiţă, uriaşe, movilele a căror urzeală e taina trecutului şi podoaba pustietăţii.”
Astfel de imagini ale trecutului  au rezonanţă profundă asupra mentalului colectiv al comunităţilor umane din zona de câmpie, în acţiunea de educare în graniţele comportamentului civilizat.
Aşezându-se pe aceste meleaguri, locuind în bordeie, înconjuraţi de turme de animale, oamenii au răspândit plantele cultivate şi le-au redus pe cele naturale. Datorită particularităţilor ecologice deosebite, covorul vegetal primar local era alcătuit din plante diferite, mai ales arbuşti şi ierburi. Pe câmpul de la Dragalina nu a existat nici o pădure, doar în localitatea Cornăţel şi în apropierea staţiei de cale ferată Mărculeşti au existat crânguri de stejari brumării. De asemenea, spre Mărculeşti, a fost plantată în pepinieră o specie de salcâm adusă din părţile Americii de Nord.
Dintre plantele  din flora primară, se pot menţiona:  traista ciobanului, scânteiuţa, urzica moartă, pelinul, ciulinul, florile galbene de păpădie ce înveselesc terenurile nelucrate, muşeţelul şi coada şoricelului utilizate ca plante medicinale.  Terenurile agricole sunt deosebit de fertile pentru obţinerea unor producţii mari de grâu, porumb, soia,  floarea-soarelui, sfecla de zahăr etc.
Câmpiile au fost şi sunt încă sălaş al animalelor, ca de exemplu cârtiţa, şobolanul, ariciul, iepurele, dihorul.
În perioada interbelică, dropiile alergau în voie pe câmpiile Bărăganului, însă au dispărut în urma vânării iraţionale dar şi a restrângerii habitatului prin lucrări agricole. De remarcat că, dispariţia dropiei din acest areal reprezintă un semnal de alarmă pentru factorii de decizie politică care promovează valorile perene de bine, frumos şi adevăr în demersul de  protecţie a mediului înconjurător.
În trecere peste aceste meleaguri, primăvara şi toamna  pot fi  admirate în zbor barza albă şi cocostârcul, precum şi gâsca sălbatică şi raţa sălbatică. Uliul, şorecarul comun, cucuveaua sunt şi ele prezente pe cerul Bărăganului. Prin livezi şi plantaţii trăiesc alte păsări, ca  turturica, cucul, prigoria, piţigoiul, vrabia de câmp, ciocârlia, cioara. Dintre reptile, amintim şopârla şi şarpele.
Acest complex faunistic, caracterizat prin echilibre ecologice delicate, poate rezista în timp prin adoptarea unor măsuri eficiente de protecţie a mediului înconjurător. 

              

                                                                           
V. Retrospectivă social-economică

Pe baza informaţiilor existente, la sfârşitul secolului al XVII-lea, comuna Dragalina s-a format pe moşia domnitorului Constantin Brâncoveanu, iar după executarea acestora şi a fiilor săi, a revenit succesorilor pe linie maternă până în anul 1896, când a trecut în stăpânirea urmaşilor principelui Nicolae Bibescu, ca moştenitori ai lui Zoe Brâncoveanu. Moşia Ciulniţei a fost prezentată de Duiliu Zamfirescu în romanul “Viaţa la ţară”. Numele moşiei a fost preluat de gara Ciulniţa, care a fost construită înainte de apariţia satului Dragalina.
În baza legii de colonizare din 1924, a fost înfiinţat satul General Dragalina, fiind dependent administrativ de comuna Ciulniţa de Sus, unde se găsesc primele acte de împroprietărire şi de stare civilă pentru acest habitat uman. Denumirea localităţii este legată de numele generalului Ion Dragalina, originar din Caransebeş, erou în primul război mondial, care s-a remarcat în strategia şi tactica militară folosită în  luptele de pe Valea Jiului purtate împotriva trupelor nemţeşti. După primul război mondial, o fiică a distinsului general a cumpărat o parte din moşia Ciulniţei, care a fost amenajată după schiţa unui arhitect ca habitat uman, astfel încât aşezarea să aibă căi de acces către toate punctele cardinale.
Pentru a asigura o populaţie stabilă pentru lucrările agricole, autorităţile din acele vremuri, în baza unui decret regal, au împroprietărit ţărani care au luptat în primul război mondial, originari mai ales din zonele montane unde terenul arabil era insuficient, ajungându-se astfel în 1926  la 60 de familii. Prin creşterea numărului de colonişti, localitatea Dragalina se dezvoltă şi capătă în 1928 statutul de comună. Ulterior, comuna Dragalina s-a extins prin adăugarea  satelor Constantin Brâncoveanu şi Drajna. Satul Drajna a fost anexat comunei Dragalina după anul 1930, fiind menţionat în documente încă de la sfârşitul secolului  al XVII-lea, ca staţie de poştă unde se schimbau caii poştalionului care asigurau legătura dintre Călăraşi şi Slobozia . În anul 1967 a fost anexat satul Constantin Brâncoveanu, care a  luat fiinţă în 1908 sub numele de  Cucurigu, fiind iniţial parte componentă a comunei Bora şi apoi a comunei Ciulniţa.
Din punct de vedere economic, interesul pentru exploatarea terenului din comuna Dragalina se manifestă
încă  perioada de descompunere a orânduirii feudale, dar mai ales în capitalism, când proprietarii de pământ îl arendează unor moşieri din satele de pe valea Ialomiţei sau chiar unor ciobani care practicau păstoritul transhumant. După împroprietărirea ţăranilor se asigură în această zonă o populaţie stabilă destul de numeroasă, necesară pentru cultivarea pământului şi creşterea  animalelor.   De-a lungul timpului, vegetaţia de stepă (păiuşul, colilia, negara, pirul) a fost înlocuită de om cu întinse culturi agricole de cereale, dar şi  de plante tehnice şi industriale. 
O nouă filă din istoria României,  inclusiv a localităţii Dragalina, aparţine comunismului, etapă care îndeamnă la reflecţie asupra destinului fiinţei umane. Începând din 1945, ţările din Europa de Est, printre care şi România, au intrat în „sfera de securitate” a URSS, transformată apoi de Stalin în "zonă de influenţă politică", unde au fost instaurate regimuri comuniste autointitulate democraţii populare. În aceste ţări s-a adoptat modelul sistemului politic sovietic prin trecerea la naţionalizarea industriei, băncilor, transporturilor şi comunicaţiilor, colectivizarea agriculturii, centralizarea şi planificarea economiei,
impunerea unipartitismului şi ideologiei comuniste, restrângerea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Politica de anihilare a rezistenţei anticomuniste s-a manifestat prin judecarea  a peste 80000 de ţărani care s-au opus colectivizării, dintre care mulţi au fost condamnaţi, dar mai ales prin deportarea populaţiei în
perioada 1951-1956, în plină epocă stalinistă, când zeci de mii de locuitori, îndeosebi din Banat, Oltenia şi Basarabia au fost deportaţi în Bărăgan. În numele „deschiaburirii şi reeducării”, oameni nevinovaţi au fost strămutaţi forţat sub cerul liber din Bărăgan, unde au apărut „sate noi”, dispuse în perimetrul unor GAS-uri care se confruntau cu o acută lipsă de forţă de muncă. Această nedreptate istorică de un profund dramatism, cunoscută sub numele de „fenomenul Bărăganul”,  rămâne o amintire tristă din vremuri în care drepturile şi libertăţile cetăţeneşti erau încălcate de către factorii decizionali.
În perioada comunistă, după deposedarea de pământ a moşierilor şi ţăranilor, lucrările agricole sunt efectuate în C.A.P.-uri şi I.A.S.-uri  folosind forţă de muncă ieftină dar mai ales maşini şi utilaje agricole moderne.  Producţiile agricole pe hectar au crescut semnificativ după extinderea sistemelor de irigaţii.
Dintre obiectivele sociale şi economice realizate în perioada comunistă, se pot menţiona : dispensar uman, dispensar veterinar, farmacie, I.M.A.I.A., I.P.N.C., A.E.I.,  S.M.A., F.N.C., siloz, complex C.F.R., staţie pentru condiţionat seminţe, centrul de chimizare, depozite UJC, ateliere pentru reparaţii tractoare şi combine autopropulsate, secţie de prelucrare şi de colectare a metalelor, cooperativă de consum, fabrica de confecţii, complex de alimentaţie publică, librărie, cinematograf, staţie de radioamplificare.
Repunerea în posesie a foştilor  proprietari  de pământ a fost posibilă după  Revoluţia din decembrie 1989,  când poporul român a optat pentru economia de piaţă şi un regim politic democratic. Din păcate, dificultăţile tranziţiei au afectat economia. Multe unităţi economice au fost desfiinţate pe criterii aleatoare sau au dat faliment prin management defectuos,  lipsă de responsabilitate şi cadru legislativ permisiv.  
Numai printr-o politică  înţeleaptă este posibilă trecerea la normalitate, astfel încât România să-şi capete locul firesc în topul ţărilor europene.

      

VI. Convieţuire interetnică

Comunitatea Dragalina reprezintă unul din numeroasele  exemple  de convieţuire a românilor cu rromii. Pentru a înţelege la nivel spiritual şi comportamental complexitatea acelei fiinţe umane numite generic rrom, este bine să ne raportăm la trecutul său tumultuos.
Rromii, aceşti „călători fără frontiere” sunt originari din India, de unde au pătruns în Europa, mai ales după sec. al XIV-lea, odată cu cucerirea de către turci a portului grecesc Gallipoli. Numele de ţigani (zingari, tsigans, cigani, gitans, cikani în alte limbi) provine din  grecescul „athinganoi” (cu semnificaţia: de neatins), numele unei secte din Bizanţ care practica izolaţionismul, cu care rromii au fost confundaţi. Limba rromilor face parte din ramura indo-ariană a familiei de limbi indo-europene. Rromii s-au extins şi prosperat în interiorul Imperiului Otoman. Dispersaţi în mici grupuri, unii devin în timp parţial sedentari  şi chiar împrumută din obiceiurile populaţiilor cu care au venit în contact, însă au refuzat asimilarea. Ei erau căldărari, fierari, aurari, spoitori, cântăreţi sau practicau chiromanţia care fascina pe cei creduli. În perioada Renaşterii, această „stare de graţie” a rromilor ia sfârşit, legile referitoare la această etnie, şi apoi hotărârile monarhiilor absolute, fiind foarte aspre. Fie că rromii erau nomazi sau stabili, au fost consideraţi un pericol pentru ordinea publică şi o povară pentru societate.  Persecuţiile rromilor au atins punctul culminant în timpul celui de-al doilea război mondial, când au fost supuşi unor acţiuni de epurare etnică şi culturală, fiind deposedaţi de averi şi trimişi, alături de evrei, în lagărele de concentrare de la Auschwitz şi Birkenau. Genocidul hitlerist, în care au pierit aproape 600000 de rromi, a marcat profund conştiinţa unei populaţii dispersate în lume, al cărui tulburător destin a pendulat între marginalizare şi
asimilare. După 1945, au apărut diverse asociaţii de caritate în ţările comuniste, dar şi organisme ca „Mişcarea naţionalistă rromani” cu evidente tente de naţionalism.
La primul Congres al Rromilor din 1971,  s-au adoptat imnul şi ziua internaţională a rromilor iar roata cu spiţe "chakra"  a devenit simbolul acestei etnii.
În ţările române, ţiganii sunt semnalaţi într-un document din 1385, când domnitorul Dan Vodă confirmă „o danie de 540 de sălaşe de ţigani”. Majoritatea rromilor din Evul Mediu erau robi boiereşti, domneşti sau mânăstireşti. Abia în sec. al XIX-lea, sub influenţa ideilor liberale ale revoluţiei de la 1848, toţi oamenii au fost declaraţi liberi şi egali, robia ţiganilor fiind abolită definitiv în 1856. Din păcate „somnul raţiunii naşte monştrii”, aşa cum s-a întâmplat în 1942 când generalul Ion Antonescu a ordonat trimiterea unor familii de ţigani  în teritoriul numit generic Trasnistria, cuprins între Nistru şi Prut.
În decursul istoriei, relaţiile dintre rromi şi populaţia majoritară au căpătat diverse forme de manifestare, de la respingerea iniţială cu caracter local, la politici statale de subordonare şi asimilare sau chiar expulzare din cadrul comunităţii. Vicisitudinile istoriei au produs schimbări în mentalul colectiv al rromilor, fiind criticaţi uneori pentru depăşirea graniţelor comportamentului civilizat prin solidaritate în rău,  tendinţa de câştig fără muncă, incorectitudine, lipsă de responsabilitate şi de respect faţă de alte etnii. Din punct de vedere religios, pe lângă numeroase practici păgâne, rromii deţin în general religia populaţiei majoritare. Cultura rromilor reprezintă mai degrabă un amalgam, relativ structurat, a unor elemente eterogene, generate în decursul unei istorii destul de aspre. În acest context, se explică apariţia în tradiţia lor culturală a unor componente tipice legate de marginalizare, oprimare şi sărăcie.  Cu totul alta este viziunea despre viaţă a rromilor, în condiţiile actuale, când întreaga Europă s-a transformat în mod spectacular, frontierele au fost modificate, a crescut mobilitatea persoanelor, iar echilibrele între majoritari şi minoritari se schimbă permanent. Educaţia multiculturală capătă noi valenţe, fiind considerată un proces progresiv şi complex,  care urmăreşte desfiinţarea barierelor şi instaurarea unor raporturi benefice în exprimarea identităţii fiecărei etnii.  Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale obligă statele semnatare să asigure condiţii optime pentru manifestarea  identităţii  minorităţilor  naţionale, mai  ales  religia,  limba,  tradiţiile şi obiceiurile.  În  prezent,  cultura  şi  dinamica  socială  a  rromilor  suferă transformări profunde. Pe lângă cei care continuă modul tradiţional de viaţă, există rromi care au ales calea modernizării, integrându-se în comunităţile locale, fără să nege apartenenţa lor etnică. Aceste caracteristici ale relaţiilor interetnice dintre rromi şi populaţia majoritară se întâlnesc şi la comunitatea din Dragalina. Într-un sondaj efectuat de prof. Olaru Valentina se arată că 67% din subiecţii adulţi cunosc tradiţiile şi obiceiurile, însă doar 37% le respectă şi le transmit generaţiilor următoare. În general,  familiile sărace au continuat modul tradiţional de viaţă, prin izolare la marginea societăţii, cei bogaţi fiind activi şi interesaţi de propria avere.  De remarcat, că unii dintre tinerii rromi şi-au manifestat dorinţa de asimilare la populaţia majoritară şi adoptarea unui mod de viaţă modern. Au existat şi subiecţi, în special intelectuali, care au optat pentru un modernism specific, care nu afectează  propria  identitate etnică, fiind convinşi că implicarea rromilor în viaţa politică reprezintă o posibilă soluţie salvatoare.       

VII.Viaţa culturală

Comunitatea Dragalina  s-a format progresiv în  inima Bărăganului cu oameni veniţi din toate colţurile ţării. Era firesc să aducă cu ei obiceiuri şi tradiţii care de-acum să devină ale noastre. „Viaţa nouă” din 1935 – ziar
social, educativ, cultural şi literar, editat de învăţătorul Gheorghe Vasilescu, a adunat în jurul lui oameni ai satului. În articolul „Începutul”, învăţătorul Gheorghe Vasilescu arată menirea ziarului : „De aceea l-am creat şi îl punem la dispoziţia corpului didactic din Ialomiţa pentru orice chestiuni, afară de cele care tratează politica”. Un alt învăţător (mai apoi profesor de geografie) publică  „Misterele pământului” şi titlul spune tot. Un tânăr iubitor de cultură, care a fost tatăl meu, Ovidiu Petrescu, publică curent în ziar. În articolul „Comori uitate” îndeamnă pe cei de-atunci să ducă mai departe jocurile şi cântecele- balsam întăritor şi inepuizabil de care s-au folosit strămoşii şi părinţii noştri („Viaţa nouă”).
Cât de actuale sunt ideile dumnealor… Găsim pe teritoriul satului obiceiuri cunoscute : colinde sfinte, paparuda, caloianul, obiceiuri legate de nuntă, de înmormântare. Mai  nou, „Paştele blajinilor” – obicei adus de basarabeni, care încet – încet s-au integrat în comunitate. Ne-a plăcut şi l-am preluat.Tineri şi vârstnici îşi găseau bucuria în horele care aveau loc „la salon”. Fete şi băieţi dansau hore, tangou sau vals, urmăriţi discret de privirile grijulii ale mamelor. Profesorul Mihalcea Mihail a fost omul care ne-a deschis drumul spre artă, spre cultură. Ne-a învăţat să pictăm, să iubim literatura şi să o cântăm.  Preotul, învăţătorul, oamenii care lucrau la uzină (eram pe atunci un mic centru muncitoresc), elevi de liceu veneau la cor nu din obligaţie, ci din respect pentru munca dirijorului dar şi pentru frumuseţea şi armonia cântecelor alese cu mare grijă (Grâuşor din Bărăgan). Satisfacţia era mare, cântam pe scene din Bucureşti, câştigam concursuri. Viaţa culturală prinsese suflet aici în Bărăganul ars de soare şi bătut de vânt. Au urmat apoi piesele de teatru, brigăzile artistice, dansurile populare (animatori Bogdan Isăroiu şi Costel Folescu). Sala Căminului Cultural era neîncăpătoare, biblioteca bine dotată şi oamenii citeau, citeau mult. N-aveam televizor, dar în fiecare casă difuzorul ne mângâia sufletele. Sala Căminului Cultural şi biblioteca se aflau la etajul întâi al Primăriei. Aşa arăta atunci clădirea Primăriei. Iar astăzi…nu mai este… Ne întreceam în cusături cu motive populare – lucram în puncte sau brodam cu acul. Am participat cu exponatele noastre la nivel judeţean şi naţional. Cea care ne-a îndrumat a fost doamna învăţătoare Iancu Eva (la nivel judeţean a încercat să impună un costum specific ţinutului). Era o activitate intensă. Femeile ţeseau în războaie macate, rame, scoarţe din lână, preşuri din coade şi melană pentru a-şi împodobi casa. Se mai găsesc şi astăzi în gospodăriile celor care n-au vrut să dea uitării rânduielile bunicilor ustensilele folosite la războiul de cusut.  Deşi nu se mai poartă, ramele şi scoarţele rămân să vorbească tinerilor despre trecutul nostru. Iată o scoarţă din 8 kg de lână, din 1897, având ca motiv viţa de vie – motiv foarte vechi ce-l întâlnim şi astăzi din ce în ce mai des. Icoanele, portretele celor dragi aveau deasupra un ştergar cu motive populare. Ţin să vorbească despre frumuseţea sufletului omului de la câmpie macii şi spicele de grâu. Roşul şi galbenul le-a dat speranţă şi le-a ogoit tristeţea truditorilor pământului în vremuri potrivnice. Eram săraci dar bogaţi sufleteşte. Păstram adânc în suflet credinţa strămoşească. Încet-încet am început să ne modernizăm. Femeile îndemânatice au învăţat să croşeteze şi să coasă goblenuri – să „picteze” cu acul tablouri ale marilor pictori, manifestându-şi astfel dragostea pentru artă, pentru frumos. Copiii talentaţi, grupaţi în juru-mi, cântă în poezie frumuseţea Bărăganului, frumuseţea copilăriei sfinte. Cenaclul „Spicele Bărăganului” s-a bucurat de aprecierea câtorva poeţi ce au trecut pragul şcolii în 1977, 1979, ca de exemplu Octav Sargeţiu. Putem privi de-acum cu speranţă şi încredere spre viitor. Să sădim în grădina sufletului nostru şi să aşternem în drumul tuturor credinţa, speranţa, iubirea de neam. Avem datoria de a păstra acest tezaur şi de a-l duce mai departe. Pe cei ce ne-au îndrumat de-a lungul anilor şi peste care frunzele toamnei au căzut, să-i purtăm în suflet ca pe o frumoasă carte şi să ducem mai departe munca şi învăţătura lor. Ei dăinuiesc prin noi, aşa cum noi vom fi veşnici prin copiii noştri. Prof. Ducan Maria.

                                                           Salcâmul

Leneş şi parcă melancolic se leagănă-n visare…
Mirosul său se-mprăştie adormitor în aer…
Gingaşa zeitate cu plete ca de înger – mirositoarea floare
Îşi toarce în văzduh al vieţii sale caer.

Sfioasă ca o zână şi mândră-n toate cele
Ea, floarea îşi înalţă spre soare-al său căpşor
Iar suflarea-i fină înmiresmează cerul
Şi-mbujorează soarele – astrul cel arzător.

Acesta e salcâmul cel veşnic visător
E arborele ce-noată în parfum
E dulce la miros şi e adormitor
Foşnetul său-i prezent în orice colţişor.
                                         Ion Emilia, 1976  

VIII. Diagnoză

Pentru a preveni „şocul viitorului”, în condiţiile tranziţiei de la o economie centralizată la una de piaţă, se impune analiza stării actuale a comunităţii locale.  Conform datelor existente în docomente, la finele anului 2008, populaţia din comuna Dragalina  era de 8621 de persoane, reprezentând 2,75% din populaţia judeţului Călăraşi. Din totalul populaţiei, 4235 erau  persoane de sex feminin. În structura etnică a populaţiei predomină cetăţenii de naţionalitate română, apoi rromii şi un număr neglijabil de alte naţionalităţi. La nivelul anului 2007 , rata naşterilor în com. Dragalina a fost cu 30% superioară celei pe judeţul Călăraşi.  Studiul mişcării populaţiei evidenţiază o tendinţă de creştere a ieşirilor faţă de intrări. Suprafaţa construită a comunei Dragalina este de 9,87 ha, iar suprafaţa agricolă este de 16753 ha din care 16730 ha reprezintă terenul arabil. Activitatea de bază este agricultura, la care se adaugă comerţul practicat de unităţi înregistrate ca organizaţii familiale. Gradul de ocupare a forţei de muncă este mai mic decât media pe judeţul Călăraşi. Veniturile populaţiei urmează acelaşi trend cu gradul de ocupare a forţei de muncă. Criza economico-financiară din ultimul timp a dus la creşterea numărului de şomeri, implicit la creşterea cheltuielilor cu protecţia socială.
Solul din arealul Dragalina este bogat în humus de mare fertilitate, care poate fi cultivat fără aplicarea măsurilor de prevenire a degradărilor, singura problemă în această zonă fiind cea a deficitului de umiditate din perioada vară-toamnă. Apele subterane din depozitele cuaternare ale câmpiei sunt în general clorurate şi bicarbonatate, având mineralizaţia totală şi rezidiu fix scăzute. Nivelul apei freatice este influenţat de regimul pluviometric, direcţia de curgere a fluxului subteran fiind SV-NE. Activităţile agrozootehnice, circulaţia rutieră şi sursele de combustie sunt principalii poluanţi specifici ai factorului de mediu aer cu monoxid de carbon, dioxid de carbon, oxizi de azot, oxizi de sulf, substanţe organice volatile, praf şi pulberi în suspensie.
Principalele caracteristici climatice au următoarele valori :
*temperatura medie anuală a aerului este de +10,9⁰C
* temperatura medie în luna ianuarie este de +3⁰C
* temperatura medie în luna iulie este de +23⁰C
*regimul de precipitaţii are valori medii anuale peste 500mm.
Majoritatea populaţiei din comuna Dragalina este de religie ortodoxă. Biserica ortodoxă poartă hramul „Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Zidirea bisericii a fost începută de către enoriaşi în anul 1938, fiind terminată abia în 1978, când preot paroh era Mihail Iacob. Alte două biserici au fost construite în satele Drajna şi Constantin Brâncoveanu. Tot în comuna Dragalina există şi Biserica Adventistă de Ziua a şaptea, a cărei temelie a fost pusă în anul 1940, fiind renovată în perioada 1950-1952, prin grija prezbiterului Muşat Florea.
În iarna  anului 1998 au fost puse bazele Bisericii Penticostale, iniţiatorul acestei organizaţii spirituale fiind domnul Năstase Ion.
Asistenţa medicală în comuna Dragalina este asigurată de dispensarul medical, la construirea şi dotarea căruia a contribuit medicul Gheorghe Banu, secretar general în Ministerul Sănătăţii în perioada 1928-1929.
Sistemul educaţional din comuna Dragalina este reprezentat prin 4 grădiniţe de copii, 3 şcoli generale şi Grupul Şcolar „Duiliu Zamfirescu”, unităţi de învăţământ care asigură pregătirea tinerilor pentru integrarea în societate.
Primul local de şcoală din com. Dragalina a fost construit în anul 1935 prin contribuţia cetăţenilor, având două săli de clasă. În prezent, şcoala generală dispune de 19 săli de clasă, două laboratoare (fizică şi biologie), un cabinet de informatică, o sală de sport, un atelier şi o bibliotecă, însumând peste 10000 de volume. Grupul Şcolar „Duiliu Zamfirescu” a fost înfiinţat în anul 1953, ca Şcoală profesională de băieţi. Din 1991, şcoala funcţionează într-o clădire cu 16 săli de clasă, 3 laboratoare (fizică, chimie, biologie), bibliotecă, sală de sport, ulterior amenajându-se 3 cabinete de informatică. Instruirea practică se desfăşoară  în ateliere de prelucrări mecanice, lăcătuşărie, sudură, tinichigerie şi vopsitorie auto.  Numele acestei unităţii şcolare a fost propus de prof. Sidonia Tudor, care a întocmit memoriul de fundamentare transmis Inspectoratului Şcolar Călăraşi  şi aprobat de MEC. Profilul iniţial al şcolii a fost cel mecanic, diversificându-se apoi prin construcţii şi lucrări publice, resurse naturale şi protecţia mediului, alimentaţie publică şi turism. Intre anii 2006-2008, şcoala noastră a beneficiat de o finanţare de 500000 de euro, prin programul PhareTvet, care a constat în dotarea cu materiale didactice dar şi construirea unui nou imobil în care se află laboratoare (tehnologic, desen tehnic, alimentaţie) şi ateliere pentru noile profiluri.

IX. Prognoza

Dezvoltarea durabilă a comunei Dragalina reprezintă o prioritate pentru autorităţile locale în condiţiile schimbării regimului politic din România, exigenţelor impuse de economia de piaţă, competiţia pe piaţa muncii şi raportarea la o scară de valori specifică unei societăţi democratice deschise. 
Reperele fundamentale ale dezvoltării durabile evidenţiază interdependenţa dintre local şi global, utilizarea eficientă a resurselor şi protecţia mediului înconjurător, îmbunătăţirea continuă a calităţii vieţii, promovarea spiritului democratic în procesul integrat de colaborare şi luare a deciziilor, distribuirea corectă  a costurilor şi a beneficiilor dezvoltării, preocuparea pentru echitate şi corectitudine între generaţii. O comunitate durabilă deţine controlul asupra procesului de dezvoltare, îşi asumă responsabilitatea şi se mobilizează pentru acţiuni de lungă durată, dispune de un sistem informaţional eficient, elaborează strategii pe termen lung şi asigură feedback-ul pentru corectarea erorilor în timp util.
În strategia de dezvoltare durabilă a comunei Dragalina, autorităţile locale şi-au propus ca ţinte principale : dezvoltarea infrastructurii, protecţia mediului ambiant şi diminuarea sărăciei.
Realizarea obiectivelor generale este posibilă prin aplicarea unui management eficient care se bazează pe respectarea următoarelor principii :
*întărirea capacităţii instituţionale
*identificarea nevoilor şi a priorităţilor comunităţii locale
*evaluarea cerinţelor familiilor sărace
*protecţia mediului înconjurător
*realizarea programului şi a proiectelor fie de către sectorul public, fie prin parteneriat public-privat
*asigurarea transparenţei informaţiilor cu impact pe investiţii.
Pe termen mediu,  se urmăreşte ca localitatea Dragalina să devină o destinaţie preferată a agenţilor economici, interesaţi în dezvoltarea activităţilor din sectorul agroindustrial, cu un impact deosebit asupra calificării forţei de muncă şi ridicarea standardului de viaţă pentru rezidenţi.
Pe termen lung, analizele pentru dezvoltarea durabilă pun accentul pe următoarele direcţii strategice :
*evidenţierea elementelor de identitate ale comunei Dragalina şi punerea în valoare a resurselor tradiţionale
*dezvoltarea şi modernizarea elementelor infrastructurii de bază, conform standardelor europene în vederea îmbunătăţirii reţelelor rutiere
*îmbunătăţirea calităţii mediului înconjurător în condiţiile respectării criteriilor de dezvoltare durabilă
*creşterea competitivităţii economiei locale pe termen lung şi încurajarea dezvoltării sectoarelor conexe
*dezvoltarea şi utilizarea eficientă a resurselor umane, asigurarea incluziunii sociale pentru toate grupurile socio-profesionale şi reducerea dispariţiilor sociale
*asumarea rolului de centru intercomunal.
Referitor la dinamica profundelor transformări sociale şi morale, se poate spune despre comunitatea Dragalina că se află în primăvara devenirii sale istorice spre un regim democratic şi economia de piaţă.
Ne exprimăm speranţa că aleşii locali sunt în rezonanţă cu imperativele marilor prefaceri sociale, pentru a înscrie comunitatea locală pe traiectoria ascendentă a culturii şi civilizaţiei.  Le dorim mult succes în activitatea responsabilă, pusă în slujba comunităţii Dragalina.

                                 

  X.  Cu speranţă în viitor

Într-o exprimare sugestivă, destinul comunităţii Dragalina seamănă cu cel al unei  mirease care,  în aspiraţia la bunăstare şi fericire,  a deschis larg uşa casei părinteşti spre viitor.  
Superba mireasă are multe de oferit, numai mirele  să fie pe măsura exigenţelor pentru a rezulta o căsnicie durabilă,  pusă sub semnul valorilor perene de bine, frumos şi adevăr. 
În acest sens, prezentăm demersul autorităţilor responsabile pentru această căsătorie simbolică,   cu trimitere directă  la Planul de dezvoltare locală din Strategia de dezvoltare a comunei Dragalina.

XI. Proiect arhitectonic cu  semnificaţii multiple

Propun autorităţilor locale să analizeze posibilitatea realizării unui proiect arhitectonic, denumit sugestiv "Scară de valori spre infinit".

S-a ales această denumire pentru  proiectul  arhitectonic,  pentru că sugerează  o imagine simbolică a devenirii umane care tinde progresiv  spre perfecţiune.  
Construcţia simbolică se compune dintr-o “double  helix” în trepte, având la partea superioară celebra „coloană a infinitului” concepută de către Constantin Brâncuşi.
Structura de bază, deosebit de simplă, are în schimb o multitudine de  semnificaţii pentru devenirea umană  pe planeta albastră.  În geometrie, “double  helix” se defineşte în mod abstract prin două elice, fără început şi sfârşit,  cu aceeaşi axă longitudinală,  rotite  una faţă de cealaltă cu diverse unghiuri, în particular cu 180⁰.
În biologia moleculară, „double  helix” reprezintă structura acidului dezoxiribonucleic (ADN), în care este stocată informaţia genetică pentru orice fiinţă de pe Terra şi poate din Univers. După unii filozofi, evoluţia culturii şi civilizaţiei are o traiectorie elicoidală, cu reveniri ale unor caracteristici pe nivele din ce în ce mai înalte. Pe de altă parte, orice credincios îşi poate imagina că spiritul său urcă treaptă cu treaptă în cursul vieţii până la întâlnirea cu Dumnezeu. Pe această scară se poate urca, dar şi coborî, aşa cum se întâmplă şi în dialectica vieţii marcată de aspecte contrare: bine  şi rău,  frumos şi urât, adevăr şi minciună etc.
Aceste interpretări tulburătoare ale „Scarii de valori spre infinit” sunt suficiente pentru a propune factorilor de decizie să analizeze posibilitatea construirii  acestuia  la dimensiuni mari  în pieţe, parcuri sau alte locuri de larg interes public. Spaţiul european este exprimat simbolic prin cele 12 stele dispuse circular la partea superioară, care se regăsesc şi în drapelul UE.  Prin delimitarea laterală a scării în spirală  cu balustrade solide,  se poate ajunge în siguranţă  la înălţime pentru a admira panorama localităţii.  Stabilitatea întregului ansamblu este asigurată de axul central, dar şi de cele patru coloane laterale - dispuse în cruce - care sunt prevăzute, la diverse nivele,  cu punţi de trecere şi balcoane, pentru a oferi un câmp larg de vizibilitate doritorilor de senzaţii nebănuite. Într-o altă variantă constructivă, coloanele laterale sunt înlocuite cu turnuri având scări interioare sau chiar ascensoare. Construcţia câştigă în prestanţă dacă este prevăzută cu surse de lumină şi chiar cu o instalaţie centrifugală pentru pulverizarea apei sub presiune, care asigură în sezonul cald, pe distanţe de ordinul zecilor de metri, un microclimat artificial cu indicele de confort termic îmbunătăţit.  În timpul zilei,  monumentul este împodobit cu aura curcubeului, datorită dispersiei razelor solare de către picăturile fine de apă. Iluminarea pe timpul nopţii este asigurată de surse speciale de lumină.

                                                               

XII. Informaţii sintetice despre Dragalina

XIII.Tradiţionalism şi modernism în arhitectura localităţii Dragalina 

O problemă cu care se confruntă comuna Dragalina este lipsa unui plan arhitectonic general care să  reglementeze  principiile de bază şi materialele utilizate  în tehnica construcţiilor.
Trebuie să se construiască responsabil, păstrând părţile bune ale trecutului, astfel încât orice clădire nouă să se integreze armonios în specificul zonei, amestecul de tradiţionalism şi modernism înscriindu-se în graniţele utilului, frumosului şi simplităţii.   Orice clădire modernă din cărămidă, beton , oţel,  sticlă şi lemn,  dincolo de a fi utilitară şi avangardistă, trebuie să fie frumoasă şi să aducă plus valoare zonei în care se înalţă, luând în considerare evoluţia viitoare a localităţii. Pentru a căpăta statutul de veritabile bijuterii arhitectonice, forma de bază, înălţimea şi gama cromatică a clădirilor  noi  trebuie raportate la construcţiile existente, întreg ansamblul fiind conceput pe principiul dialectic al unităţii în diversitate.

XIV. Sărbătorile de iarnă la români

 Iarna, chiar dacă reprezintă anotimpul rece, trebuie iubită pentru albul imaculat al zăpezii dar, mai ales, pentru încărcătura de tradiţii şi obiceiuri, zestre milenară care asigură unicitatea culturii unui popor.
Sărbătorile de iarnă la români încep pe 30 noiembrie cu praznicul Sfântului Andrei şi se continuă până în
ianuarie după Bobotează şi Sfântul Ion. În limbajul popular, luna decembrie se numeşte Undrea, după numele Sfântului Andrei, patronul României, sărbătorit pe 30 noiembrie. A doua zi - pe 1 Decembrie - românii îşi pun straie de sărbătoare, în semn de respect istoric pentru Ziua Naţională.
Generaţia actuală se bucură de obiceiuri şi tradiţii milenare, transmise din tată în fiu, cu puncte de plecare în ritualuri ancestrale, menite să asigure protecţie vieţii atunci când planuri malefice  ale existenţei interferează cu cele benefice. Este greu de spus când a apărut concepţia că în noaptea lui „Andreiu, cap de iarnă”, fiinţa umană trece prin momente deosebite, deoarece „umblă strigoii să fure mana vacilor, minţile oamenilor şi rodul livezilor”. Pentru a se apăra, gospodarii ung uşile şi ferestrele cu usturoi pisat, crezând că puterile sale miraculoase alungă duhurile rele. La o săptămână, urmează Moş Nicolae, patronul copiilor, care niciodată nu uită să pună în ghetuţe dulciuri sau o vărguţă, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, pentru a-i răsplăti pe cei cuminţi şi a-i avertiza pe cei obraznici. Moş Nicolae întruchipează de fapt bunătatea Sfântului Nicolae, care, după Noul Testament, a fost impresionat de rugăminţile unor fetiţe sărace, cărora  le-a dăruit trei punguţe cu galbeni pentru a scăpa de necazuri.
După Moş Nicolae vine Moş Crăciun, un bătrân simpatic, rotofei, cu barbă albă, îmbrăcat într-o haină roşie şi care duce în spate un sac mare cu cadouri. Referitor la acest personaj a apărut o tulburătoare legendă, care spune că Maica Domnului, cuprinsă de durerile facerii, i-a cerut adăpost lui Moş Ajun, însă acesta, pretinzând că este sărac, a refuzat-o şi a trimis-o la Moş Crăciun, fratele său mai mic şi mai bogat. Maica Domnului găseşte la casa lui Moş Crăciun doar pe soţia acestuia, Crăciuneasa, care, deşi ar fi dorit din tot sufletul, nu o primeşte în casă, de teama  soţului necredincios, însă o adăposteşte în grajdul vitelor şi o ajută să-l nască pe Pruncul Isus. Când a aflat ce s-a întâmplat, Crăciun şi-a pedepsit crunt soţia prin tăierea mâinilor, însă a fost salvată printr-o minune de Maica Domnului, fapt care l-a determinat pe necredincios să-i ceară iertare lui Dumnezeu, devenind astfel primul creştin. Se spune că a doua zi a împărţit întreaga avere copiilor săraci, şi dărnicia sa a fost preluată în mentalul popular sub forma unei alegorii în care se consideră că în fiecare an, în ajunul naşterii Domnului, vine cu sania trasă de reni, intră pe horn şi pune sub brad cadourile mult dorite. Pentru fapta sa bună, Crăciuneasa a devenit patroana moaşelor, acele femei pricepute de la ţară care ajutau la naşterea copiilor.
Tuturor copiilor din lume le place să creadă că Moş Crăciun trăieşte în Laponia unde face împreună cu spiriduşii minunatele jucării, pentru a le  oferi apoi  cu dragoste celor mici,  ca răspuns la scrisorile pe care le primeşte din toată lumea. Atât de îndrăgitul Moş Crăciun, care ne oferă daruri în noaptea de 24 spre 25 decembrie şi ne poartă pe tărâmul minunat al jocului şi iubirii, are câte un nume în limbile diverse existente pe Terra – Père Noel (Franţa), Babbo Natale (Italia),  Sinterklaas (Olanda), Jultomote (Suedia), Joulupukki (Finlanda), Jizo (Japonia) etc.
Perioada care include Crăciunul  şi Anul Nou este deosebit de bogată în tradiţii şi obiceiuri româneşti, exprimate  în colinde, creaţii populare valoroase cântate de cete de copii, de flăcăi sau de adulţi care preamăresc Naşterea Domnului, dezvăluie legături profunde între om şi natură, precum şi speranţa de mai bine. În Ajunul Crăciunului, creştinii în vârstă meditau la cele sfinte şi ţineau ultima zi din post pentru purificarea trupului şi iertarea păcatelor, spre deosebire de copiii plini de viaţă, care umblau cu colindul din casă în casă, căpătând colindeţe, covrigi, mere, nuci sau alte alimente, dăruite pentru sufletul morţilor dar şi pentru sănătatea celor vii. Era o mare bucurie să participi la mersul cu „Steaua”, „Capra”, „Ursul” sau chiar cu  „Pluguşorul” pe la casele gospodarilor, pentru a le vesti Naşterea Domnului sau a le ura un an mai bun şi mai bogat decât cel precedent.
Etnologii susţin că lungul ciclu al sărbătorilor de iarnă, pe lângă semnificaţia creştină are rădăcini adânci în vechi credinţe populare peste care s-au suprapus apoi elemente de cult roman.
La origini, credinţele populare se află sub semnul Soarelui dătător de viaţă, pe care strămoşii noştri îl sărbătoreau de obicei la solstiţii şi echinocţii, momente astronomice remarcabile.
Pe 21 decembrie, are loc solstiţiul de iarnă, când Soarele se află la cea mai joasă înălţime, după care, din „moş lipsit de putere” începe să întinerească şi urcă progresiv pe bolta cerească.
Aceste evenimente erau marcate de străbuni prin obiceiul urcării pe munte, cu torţe aprinse, pentru a întâmpina răsăritul Soarelui şi a se închina acestuia, precum şi altor zeităţi. După rugăciune, se ţineau petreceri cu foc, se cânta şi se dansa până la asfinţit, când oamenii coborau la casele lor. După cucerirea Daciei de către romani, substratul autohton al sărbătorilor de iarnă a fost îmbogăţit cu Saturnaliile şi Calendele lui ianuarie.
Saturnaliile (17-23 decembrie) reprezintă sărbători romane închinate zeului Saturn şi soţiei sale Ops, care personifică rodnicia pământului. Cu această ocazie, în întreg Imperiul Roman  petrecerile se ţineau lanţ, respectul faţă de lege şi moralitate dispărea complet, stăpânii serveau la masă pe sclavi, se sacrificau porci, iar capetele lor se puneau pe altarul zeului Saturn.
În spaţiul mioritic, Saturn a fost identificat de antici cu Zamolxe, iar marele cărturar Ovid Densuşianu îl compară cu bătrânul nostru Crăciun.
Calendele lui ianuarie reprezintă sărbătorile de început de an, deosebit de venerate la romani, când îşi ofereau daruri şi îşi transmiteau urări. Atunci se împărţeau ramuri verzi de laur sau palmier pe care erau prinse smochine, turtă dulce sau alte daruri, tradiţie transmisă poporului nostru prin obiceiul Sorcovei. Tot de la romani s-au transmis în credinţa solară a strămoşilor noştri, elemente din cultul lui Mithra, sărbătorit pe 25 decembrie ca Sol Invictus (Soare invincibil).
De remarcat că religia creştină nu a eliminat complet tradiţiile şi obiceiurile popoarelor, dar a înlocuit  zeii păgâni cu sfinţi creştini. Pentru credincioşi, Crăciunul înseamnă Naşterea Domnului, însă iniţial această mare sărbătoare nu era pe 25 decembrie, zi închinată lui Mithra, ca Soare invincibil, ci pe 6 ianuarie, când azi sărbătorim Boboteaza, care semnifică naşterea spirituală a Mântuitorului. Abia în anul 354 e.n., biserica a reuşit să sărbătorească pe 25 decembrie Crăciunul la Roma, înlocuind progresiv credinţa în Soarele divinizat, dar şi pe cea a Calendelor lui ianuarie, deoarece Crăciunul marchează şi Anul Nou bisericesc. Pentru a se impune în faţa Soarelui adorat, noua religie a trebuit la începuturile sale să-i transfere lui Isus atribute solare.
Pe măsura evoluţiei  culturii şi civilizaţiei, religia a integrat armonios multitudinea de obiceiuri şi tradiţii ale fiecărui popor care s-a remarcat printr-o traiectorie istorică specifică conform principiului dialectic  al unităţii în diversitate. Devenirea fiinţei umane se află încă de la începuturi sub semnul valorilor perene de bine, frumos şi adevăr. Sunt puncte de reper în aspiraţia omului la fericire, a căror semnificaţie trebuie transmisă de la o generaţie la alta. Tudor Vasile, 17.11.2009.

XV. Epilog

Prin prezentarea   monografiei  Dragalina,  sper,  stimaţi cititori,  că am focalizat  atenţia asupra destinului unei  comunităţi locale pe traiectoria devenirii sale istorice. În  stabilirea scării de valori s-a ţinut seama de înţelepciunea unor personalităţi ilustre exprimată  în cugetări celebre.

*Trebuie să luăm din trecut focul, nu cenuşa.
                                                            Jean Jaurès
*Omul este măsura tuturor lucrurilor.
                                                            Protagoras
*Omul este propriul său Prometeu.
                                                           Jules Michelet
*Omul este chipul şi slava lui Dumnezeu.
                                                             I. Corintineni.XI.7
*Caracterul oamenilor se poate judeca după acţiunile lor.
                                                           Voltaire
*Mulţi oameni, ca şi cifrele capătă valoare numai prin poziţia lor.
                                                             Napoleon Bonaparte
*Patria se cheamă norodul, iar nu tagma jefuitorilor.
                                                             Tudor Vladimirescu
*Iubeşte adevărul, dar iartă greşeala.
                                                           Voltaire
*Cunoaşte-te pe tine însuţi.
                                                            Socrate
*Ştiinţa fără conştiinţă nu este decât ruina sufletului.
                                                           Rabelais
*Ştiinţa este aripa cu care ne înălţăm la cer.
                                                             Shakespeare
*Cel ce deschide o şcoală, închide o temniţă.
                                                             Victor Hugo
*Omul nu poate ajunge Om decât prin educaţie.
                                                            Kant
*Educaţia este cel mai frumos dar pe care îl poate dobândi omul.
                                                            Platon
*Un gând frumos poate să fie o biserică în care omul îşi odihneşte sufletul.
                                                            Regina Maria
*A trăi fără ideal, înseamnă a nu trăi deloc.
                                                             C. Dumitrescu-Iaşi
*Este cult cu adevărat numai omul care ştie de unde vine şi încotro se duce.
                                                             Tudor Vianu
*Ne naştem şi trăim pentru societate.
                                                            Boileau
*Cartea vieţii se citeşte la lampa amintirilor.
                                                              Traian Demetrescu
*Doar  o viaţă trăită pentru alţii este o viaţă care merită a fi trăită .
                                                                 Einstein                                                                          

                                                       Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie
                                                         
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,      
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor,
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul        
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricolore,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Cînd s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Cînd cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare, 
Guste fericirea raiului ceresc,                           
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie!
Tînără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţă în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!
                   Mihai Eminescu

XVI. Rubrica cetăţeanului

Subscriem la aforismul latin: Vox populi, vox Dei.
Dacă doriţi, stimaţi cetăţeni,  să vă exprimaţi opiniile sau vreţi să prezentaţi alte informaţii utile despre localitatea Dragalina, le puteţi transmite pe adresa de mail protelisav@yahoo.com , pentru a fi postate pe site-ul www.voxinventica.com  .

Notă importantă
Am optat pentru realizarea unei monografii online a comunei Dragalina, pentru corectitudine şi transparenţă în prezentarea realităţii din această comunitate. Menţionez că nu fac parte dintr-un partid politic şi nici nu doresc în perspectivă să devin membru. Mă preocupă doar  profesia de dascăl şi hobby-ul pentru lansarea unor soluţii tehnice şi tehnologice novatoare  în cercetarea aplicativă.  
Am precizat acest fapt pentru a face cunoscut statutul meu politic tuturor cetăţenilor, inclusiv celor care au postat mesaje pe site-ul comunei Dragalina, fără să-şi divulge numele. Sunt dezamăgit pentru multitudinea de afirmaţii eronate primite pe email-ul protelisav@yahoo.com . La Rubrica cetăţeanului de pe pagina Dragalina a site-ul www.voxinventica.com , am înscris mesajele cetăţenilor, inclusiv imaginile,  aşa cum au fost transmise de aceştia, fără alte modificări.  Aşa că răspunderea pentru afirmaţii le revine în totalitate. Dumneavoastră, stimaţi cetăţeni, sunteţi în măsură să judecaţi viaţa politică din Dragalina, cu bune şi cu rele.  Rolul meu este doar să consemnez faptele şi nimic mai mult. Pentru informarea corectă a cetăţenilor am pus la dispoziţia acestora pagina VOX CIVIS . Tudor Vasile Marian.

 Este o deosebită onoare dar şi o responsabilitate imensă să administrezi o comunitate locală care îşi pune mari speranţe în viitor. Un primar este valoros, nu atât prin ceea ce spune cât mai  ales prin ceea ce face.  Sper să nu-i dezamăgesc pe oamenii care m-au ales.
Constantin Victor, actualul primar al comunei Dragalina. 20.10.2009.

 *Raţiunea fără pasiune este ca o catedrală fără rezonanţă.
**Grupul Şcolar Duiliu Zamfirescu din com. Dragalina participă la un proiect multilateral Comenius finanţat de UE,  împreună cu şcoli din Franţa, Spania, Italia şi Germania.
Ultima etapă a proiectului se derulează în luna mai  2010, când vom fi gazde pentru elevii şi cadrele  didactice din ţările menţionate.  Prof. Tudor Sidonia, 2o.10.2009.

                                       Logo propus de România                                             Logo propus de Italia

                                                                                    Logo propus de Spania 

Baza de Reparaţii a Tehnicii de Intervenţie Dragalina are ca obiect de activitate repararea şi întreţinerea autospecialelor de intervenţie din dotarea pompierilor români. Pe această cale, conducerea BRTI ţine să mulţumească pentru colaborare autorităţilor locale, precum şi comunităţii locale, aceasta reprezentând principala sursă de forţă de muncă.
Şeful Bazei, colonel Stoicescu Dan, 2o.10.2009.

 

Gara Ciulniţa este binecunoscută în România şi are un rol deosebit de important în transportul feroviar de mărfuri şi călători. Pe de altă parte, reprezintă o mare oportunitate pentru dezvoltarea economică a localităţii Dragalina, de care ar trebui să profite.
Manole Nicolae,  Şef Staţie Ciulniţa - rezervă.

Cea mai mare dorinţă a mea în calitate de medic este ca locuitorii acestei comune să se bucure de o stare de sănătate foarte bună, aceasta fiind o condiţie esenţială pentru a munci cu spor, a avea o viaţă familială fericită şi a fi implicaţi social şi material. În virtutea acestui deziderat în care interesul cetăţeanului este pe locul întâi, dorim o colaborare frumoasă, în echipă, cu toate instituţiile acestei comune. Dr. Dorobanţu Cătălin, 23.10.2009. 

Un merit deosebit revine  profesorilor  din mediul rural care îşi desfăşoară activitatea
didactică în condiţii dificile. Prof. Micescu Nicolae, inspector şcolar, 24.10.2009

 Un  director  poate  influenţa  ireversibil  destinul unei unităţi şcolare.
Ing. Iulia Călăraşu, directoare la Gr. Şc. "Duiliu Zamfirescu", 25.10.2009.

• De-a lungul anilor, colective de dascăli, oameni devotaţi meseriei, au căutat să formeze generaţiilor de elevi  deprinderi, să transmită cunoştinţe ce le vor fi folositoare în viaţă.
  La rândul lor, elevii, sub îndrumarea dascălilor, au învăţat noi paşi în viaţă, au cules învăţătura din cărţi, au pătruns cu paşi mici, şi uneori timizi, în tainele ştiinţei, au învăţat să vorbească corect şi frumos româneşte şi să se poarte civilizat. Multe generaţii de elevi s-au format în această şcoală. Dintre aceştia s-au ridicat medici, învăţători, profesori, ingineri, ofiţeri şi   muncitori destoinici care poartă în sufletul lor, pe oriunde îi poartă viaţa, exemplul şi pildele dascălilor lor. 
  Prof. Vlăsceanu Elena, directoare la Şcoala Generală din Dragalina, 23.10.2009
  
                    
            
          IMNUL ŞCOLII
  Iarba verde de acasă

Numai Dumnezeu mă ştie cât am colindat,
Râule cu apă lină,
Las' să  treacă de la mine câte-am îndurat,
Azi mi-e sufletul ca o zi senină.  

 Refren:
Iarba verde de acasă
Să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă.
Iarba verde de acasă
Să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă.

Nu mă latră nici un câine, pietrele mă ştiu
Şi prin lumea cea trufaşă
Ştiu acum că niciodată nu e prea târziu
Să te strig pădure şi să-mi faci cămaşă,
Fă-mi din umbra ta cămaşă.

Refren:
Stau acum să se unească cerul de pământ,
Cu lumina sunt de-o seamă,
Nu mai rătăcesc prin lume ca o frunză-n vânt,
De oriunde-aş fi glasul lor mă cheamă,
Rădăcinile mă cheamă.
Refren...

În mijlocul  copiilor, sentimentul resposabilităţii capătă  semnificaţii profunde.
Prof. Colţea Cristina, directoare  la Şcoala Generală din Drajna, 25.10.2009.

Am  ales profesia de dascăl pentru că iubesc mult copiii.  Alături de ei, mă simt împlinită
şi mă străduiesc  să  le  transmit  informaţii  ştiinţifice  de  bază,  să le formez priceperi şi deprinderi pentru a se integra cu succes pe piaţa concurenţială a muncii.
Ing. Olaru Gabriela, Grup Şcolar Duiliu Zamfirescu, 25.10.2009

 Subscriu la afirmaţia lui Fr. Guizot:
"Un suflet drept, o voinţă virtuoasă, un trup sănătos, iată ce-şi propune o bună educaţie". 
Prof. Damiean Iuliana, 28.10.2009.

O comunitate se identifică prin tezaurul său cultural. Părerea mea este în rezonanţă cu înţelepciunea populară exprimată  sintetic în cugetarea: "Omul sfiinţeşte locul pe unde trece".   Prof. Ducan Maria, 28.10.2009.

Să credeţi în versurile lui George Sion :
"Mult e dulce şi frumoasă/Limba ce-o vorbim/Altă limbă armonioasă/Ca ea nu găsim"...
 Vasile Kety, 28.10.2009.

Nimic nu poate fi mai frumos pe traiectoria profesională decât modelarea tinerelor vlăstare. Florea Maria, 28.10.2009.

Eu sunt mic şi nu ştiu mai nimic despre problemele celor mari. Ce faceţi voi adulţii pentru viitorul meu şi al celorlalţi ca mine?  Deoarece nu mă împac cu situaţia în care mă aflu, m-am hotărât să preiau atribuţiile unui copil de şase ani.
Vreau să nu mă mai certe mama că sunt mofturos la mâncare.
Vreau să desenez cu creta colorată pe stradă, atunci când trec oameni maturi şi importanţi spre serviciu, şi să nu-mi pese de stresul lor în lupta cu minutele şi traficul care îi aşteaptă. 
Vreau să cred sincer că bomboanele sunt mai bune decât banii, pentru că le poţi mânca.
Vreau să stau întins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada în mână şi cu ochii la norii pufoşi care aleargă pe cer.
Doamne, după atâta meditaţie asupra existenţei, m-am maturizat prea mult şi nici nu mai ştiu când m-am trezit mare. Am ajuns astfel să aflu ceea ce nu ar fi trebuit: războaie şi purificări etnice, copii abuzaţi şi copii murind de foame, divorţuri, droguri în licee, prostituţie, justiţie coruptă, politicieni de mahala,  fraţi învrăjbiţi,  ură, lăcomie,  bârfă, criză  financiară fără precedent, seisme şi inundaţii de parcă natura a scăpat de sub control.  Mă întreb dacă este bine că m-am născut în aceste vremuri tulburi… Voi aţi primit de la străbuni o moştenire să o administraţi, nouă ce ne mai lăsaţi?!
Sunt extrem de stresat şi îmbătrânesc într-un an cât alţii în zece.  Îmi propun la maturitate să contribui la  îndreptarea unor lucruri din această societate în derivă. În rest, mă mai frământă doar întrebarea retorică: oare, ce s-a întâmplat cu timpul când aveam impresia că moartea este un concept de poveste, că doar împăraţii bătrâni mor ca să facă loc pe tron prinţilor tineri, căsătoriţi cu prinţese câştigate în luptă cu zmeii cei răi?  Concluzia:  trebuie să ne raportăm conduita la o nouă scară de valori, până nu va fi prea târziu. Theodor Andrei, un cetăţean foarte mic care aspiră la un viitor fericit, 22.11.2009.

                                                                                              ???

Într-o exprimare plastică, avem speranţa că destinul tinerilor  din Dragalina
reprezintă zborul unei păsări simbolice spre valorile perene ale culturii şi civilizaţiei europene. Clasa  IX A,  Gr. Şc. "Duiliu Zamfirescu", 28.10.2009.

„Sărmana-i ţara fără de eroi. Dar vai de ţara care cere - eroi" spune Galileo Galilei în piesa lui Bertolt Brecht. 340000 de morţi,300000 de răniţi şi peste 100000 de prizonieri a fost preţul jertfei României în marele război. Statistica jertfei este aproape dublă în cel de-al doilea Război mondial,eroi toţi ,căzuţi in lupta  pentru România Mare şi pentru stăvilirea comunismului. Născut în al doilea veac  în care sărmana Românie tânjea după eroi, Generalul Ioan Dragalina  a fost un simplu viteaz ostaş, care a luptat pentru apărarea gliei stramoşeşti ,pentru întregirea neamului şi pentru demnitatea  numelui de român. A căzut pe câmpul de luptă, străpuns de  gloanţele unei mitraliere germane. A murit în ziua de 9 noiembrie 1916 la vârsta de 56 de ani şi 10 luni. Prin moartea lui armata româna  a pierdut pe unul dintre  cei mai valoroşi  comandanţi . "Moartea lui Dragalina este pentru noi, pentru naţiunea româneasca o pierdere ireproşabilă "scrie Ministrul de externe Tache Ionescu "sămânţa de eroi, mai înfloreşte încă  pe sfântul nostru pământ". "Fii cinstit, căci cinstea este singurul avantaj al unui bărbat demn.   Munceşte ca şi când ai de trăit un veac. Roagă-te lui Dumnezeu ca şi când moartea bate la uşă!" spunea Generalul Dragalina  fiului său la vârsta majoratului.
 Doresc să propun, ca localitatea noastră ce poarta cu mândrie numele Generalului Dragalina să fie sărbătorită la data de 9 noiembrie, ziua in care acest erou la patriei, a luptat pentru această ţară chiar cu preţul vieţii, pentru întregirea neamului românesc. Dumbravă Marian, 29.10.2009.

                              Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi toţi!
                              Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi!
                                        Pr. Onea Ioan, pr. Popescu Cristian, 29.10.2009.

Mesajul moral al creştinismului este cuprins în "Cele 10 porunci", înscrise pe două tablete de piatră şi date lui Moise pe muntele Sinai de către Dumnezeu însuşi, pe care le reproduc după Biblie :
"Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit şi să nu întruchipezi nimic din câte sunt în ceruri, pe pământ  sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini lor şi nici  să le slujeşti...
                              Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeul tău. Căci Domnul nu va lăsa nepedepsit                                 pe cel ce ia în deşert Numele Lui.
                             Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti...să lucrezi şase zile, iar  ziua a şaptea este zi
                             de odihnă, închinată Domnului Dumnezeului tău...
                             Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se adauge zilele în ţara pe care ţi-o dă
                             Domnul, Dumnezeul tău...
                              Să nu ucizi
                              Să nu fi desfrânat
                              Să nu furi
                              Să nu mărturiseşti strâmb împotriva duşmanului tău
                              Să nu pofteşti casa aproapelui. Să nu pofteşti soţia aproapelui tău, nici robul, nici roaba lui,
                              nici boul, nici asinul lui şi nimic de câte are aproapele tău.
                              În  spiritul  Bibliei, astfel  de  precepte,  respectate  de  creştini  conduc  la  ordine socială
                             "pe  pământ", iar în  viaţa de apoi  pot spera la mântuire. Pr. Marian Mihail, 29.10.2009.

În inima Bărăganului  se află localitatea Dragalina, care poartă numele ilustrului general, mare comandant de oşti, mare patriot-erou, luptător neînfricat împotriva ocupaţiei germane din anii 1916-1918. Dragalina ocupă o poziţie centrală în judeţul Ialomiţa, important nod de cale ferată, încrucişare de şosele asfaltate spre aceleaşi direcţii – o populaţie de circa 9500 de locuitori, ponderea având-o muncitorimea, o participare la producţia globală a judeţului de aproximativ un milliard de lei. Localitatea dispune de o salbă de 20 mari unităţi economice şi social-culturale, ca : I.M.A.I.A, Complexul C.F.R., I.P.N.C., două întreprinderi agricole de stat, cooperativă de consum, două oficii poştale, patru şcoli generale, două grădiniţe de copii, un cămin de copii, un liceu agroindustrial, un cinematograf cu o bogată activitate.
Certificatul de naştere al comunei atestă anul 1924. Veche şi tradiţională vatră de pâine – Dragalina – acest colţ de ţară, nesfârşit de întins şi senin (16000 ha, teren arabil), cu oameni aşezaţi la cuget şi la vorbă, cu trupurile brăzdate de soare şi de vânturi, cu holde din care nu se vede tractoristul de pe tractor,  cu o reţea densă de canale de irigaţii prin care curge Dunărea, cu cerul înalt şi albastru, cu soarele care răsare din câmpie şi apune în câmpie, cu cirezi şi turme de sute de mii, cu aurul greu al spicelor, cu verdele crud al lanurilor de porumb, iată acest colţ de pământ românesc, această vatră din Câmpia Soarelui, complet diferită de vechea imagine a Bărăganului, apusă odată cu vremurile care s-au dus în negura timpurilor spre a nu se mai întoarce niciodată. Trebuie să ne amintim de aceste timpuri, pentru ca cei care vin după noi să înveţe, aşa cum am învăţat şi noi, că aici la Dragalina nimic nu a fost aşa, frumos şi trainic, şi al nostru, că totul este rodul muncii în care oamenii s-au redescoperit capabili să tragă brazdă adâncă peste răzoare, au învins pământul şi l-au silit să-şi deschidă barierele rodniciei întru îndestularea celor mulţi, care l-au stropit cu sânge şi lacrimi veacuri de-a rândul. Hărnicia oamenilor, dorinţa lor pentru a reuşi prin muncă şi dăruire să aibă o viaţă mai bună, au revoluţionat producţia agricolă.. A fost creată S.M.A., au fost create I.A.S.-uri, pentru a oferi un exemplu concret de cum trebuie lucrat pământul şi ce se poate obţine pe o suprafaţă mare, cu ajutorul maşinilor şi a muncii organizate. Odinioară, o localitate slab dezvoltată, ca multe altele din câmpia Bărăganului, Dragalina, prin capacitatea oamenilor săi a reuşit să se înscrie ca o prezenţă dinamică pe harta patriei. Producţiile mari de cereale, plante tehnice, carne şi lapte, au fost posibile datorită marilor investiţii făcute pentru irigaţii, pentru mărirea parcului de maşini agricole şi chimizarea agriculturii. Ca urmare a planificării, a hărniciei oamenilor, un număr de unităţi din zonă au obţinut producţii mult mai mari, ca de exemplu I.A.S. Dragalina, I.A.S. Ciulniţa, C.A.P. Constantin Brâncoveanu, contribuind la fondul statului cu mari cantităţi cerealire, animaliere şi tehnice. Caracteristic pentru economia comunei a fost specializarea producţiei în mari complexe. Semn al preţuirii locuitorilor comunei, judeţul nostru a primit o serie de distincţii. Trecătorii prin gara Ciulniţa sunt invitaţi să poposească la noi, în câmpia soarelui, să-i cunoască pe acesti oameni minunaţi, care construiesc o fericire trainică pentru cei de azi dar şi pentru generaţia de mâine. Politica ştiinţifică de repartizare naţională, armonioasă a forţelor de producţie, a avut şi pentru Dragalina efecte pozitive în procesul de dezvoltare accelerată a  comunei. Imediat după eliberararea patriei de sub jugul fascist a început procesul de industrializare, aici înfiinţându-se o uzină de reparat tractoare (1949), care în decursul anilor a cunoscut o  amplă dezvoltare. La Dragalina a trebuit să facem totul cu mâinile noastre, cu sufletul nostru, cu gândirea noastră, cu sudoarea noastră cu entuziasmul unei localităţi tinere. Totul a început de la zero, Uzina, fabrica de concentrate, S.M.A.-ul, Triaj-ul C.F.R., Silozul Ciulniţa. La aceste unităţi s-au mai adăugat atelierele cooperaţiei de consum, concretizat astăzi într-un complex puternic de prestări-servicii către populaţie, în care lucrează circa 208 salariaţi, majoritatea femei.
În contextul acestor adânci transformări se înscrie creşterea clasei muncitoare din Dragalina (3000  de muncitori), ridicarea gradului său de cultură, creşterea conştiinţei profesionale, sporirea veniturilor şi ridicarea bunăstării materiale şi spirituale a tuturor celor ce trăiesc şi muncesc în Dragalina. Până în anul 1979, s-au creat 2500 locuri de muncă, până în 1980 se vor crea încă 600 locuri de muncă, ponderea femeilor fiind de 50% din numărul total apt de muncă. S-au construit 100 de aprtamente, pe lângă cele 260 existente, s-au făcut lucrări de alimentare cu apă, de canalizare etc. Fiicele şi fiii plugarilor de odinioară, cu căciula spartă şi cojocul cârpit în spate, au făcut să devină realitate visele părinţilor lor. Cu rezultate deosebite în toate ramurile economiei naţionale, Dragalina putea să se înscrie în coordonatele urbanizării, pentru a deveni un posibil oraş agro-industrial.
Proca Constantin, fost primar, 30.10.2009. 
   
   
   
   

                                                                                                                                                                                                                 
Scopul sportului este acela de a deştepta şi înviora temperamentele, caracterele, de a înnobila sentimente, de a scoate la lumină şi cizela trăsături fără de care viaţa noastră n-ar putea fi concepută. Sportul este mijlocul cel mai accesibil de educare fizică şi morală a indivizilor. Gandiţi-vă: curaj, onestitate, dârzenie, tenacitate, perseverenţă, sunt numai câteva din calităţile cu care omul se recomandă prin sport în societate.
 Prof. Bogdan Colţea, 30.10.2009. 

                                             

Ca dascăl la Şcoala Generală din Dragalina, am avut  marea şansă de a contribui la schimbarea destinului  unor tineri cu speranţe  în viitor. 
Prof. Moraru Gheorghe,  30.10.2009. 

                         

Poliţia comunei Dragalina,  mereu în slujba cetăţeanului pentru menţinerea unui climat de ordine civică. Agent Ranete Mirel, Şef de Post, Poliţia com. Dragalina02.11.2009.

  
SC Agrochirnogi SA - Siloz Ciulniţa se ocupă cu achiziţionarea  seminţelor obţinute din producţie proprie sau preluate de la alte persoane fizice şi juridice.
Răduţă Lucian,  Şef Siloz, 03.11.2009.

Uzina de apă asigură tratarea şi distribuirea  apei potabile pentru toţi locuitorii din perimetrul satului Dragalina. Bogatu Ion, 03.11.2009.

Dacă  ai voinţă şi ştii să faci faţă la situaţiile neprevăzute care apar în viaţă, atunci cu siguranţă vei învinge. Ştefan Smaranda, secretară Gr. Şc. Duiliu Zafirescu, 04.11.2009.

 
Felicitari doamnei si domnului Tudor, profesori deosebiti,le-am fost elev si am invatat ca prin seriozitate si munca poti reusi in viata. As dori sa am sansa sa dovedesc ca ceea ce am invatat pana acum poate fi pus in practica pentru comunitatea noastra.Imi va fi drag sa spun atunci ca sunt nascut si crescut in Dragalina alaturi de oameni deosebiti de la care am invatat numai lucruri bune.Si am inceput alaturi de prieteni sa formam o familie cu copiii din comuna, se le transmitem mai departe ceea ce am acumulat pana acum si cel mai important cinstea, demnitatea si omenia. 
Gabriel Marian Stanciu, 04.11.2009.

                                                 

Activitatea practică desfăşurată în cadrul unităţilor şcolare este esenţială în pregătirea pentru viaţă a elevilor.  Dinescu Matei, maistru la Grup Şcolar Duiliu Zamfirescu, 04.11.2009.  

      
Localitatea noastră, aproximativ nouă ca existenţă şi cuprinzând oameni veniţi din  toate colţurile ţării, ca orice sat românesc,  are o viaţă spirituală bogată. Perenitatea tradiţiilor populare a fost influenţată de lumea oraşului care pătrunde, datorită tinerilor, dar şi schimbărilor sociale. Dispar o serie de datini, credinţe, portul popular, hora satului, datini legate de muncă, de naştere sau de nuntă. Totuşi, unele datini legate de sărbătorile de peste an le observăm şi astăzi:

1. Hramul bisercii – biserica purtând numele sfinţilor Mihail şi Gavril.E sărbătoare mare la care participă întregul sat – de la copii la bătrâni. După oficierea cultului la biserică, urmează cinstirea sfinţilor patroni cu mâncare şi băutură în diferite locaţii şi sub patronarea preoţilor, dar şi în casele oamenilor ce poartă aceste nume sfinte.
2. Lăsatul Secului, pentru Postul Crăciunului pe 14 noiembrie, sau pentru Postul Paştelui.Petrecerea legată de aceste sărbători este strict familială. Cei mici vizitează pe cei mari, copiii pe părinţi, finii pe naşi. Cei care vin să lase Lăsatul Secului cu cei dragi aduc un plocon, sărută mâna şi cer iertare şi împăcare gazdei.La Lăsatul Secului de Paşti, odată cu venirea nopţii, în curte sau la porţi se organizează un foc alimentat cu resturi vegetale din curtea măturată înainte, cu lemne sau bucăţi de cauciuc. La foc se strâng rude, vecini, copii şi tineri. Se sare peste foc pentru a scăpa de boli, de necazuri. Este, însă, şi un prilej ca oamenii să se cinstească şi să se-n pace.
3. Ignatul (Ignatul Porcilor – 20 decembrie), sărbătoare rurală, când se taie porcul de Crăciun după un ritual bine ştiut. În zorii acestei zile, cei ai casei ajutaţi de rude, vecini sacrifică porcul după care urmează ,,pomana porcului”, dar şi ritualul perpetuuării animalului de sacrificiu. ,,Victima” este pregătită cu gesturi şi formule rituale: animalul este stropit cu apă sfinţită, este aşezat cu capul spre răsărit, pe frunte este trasată o cruce pe care se presară sare, iar în casă sunt rostite formule rituale: ,,Doamne ajută!” ,,Să-l mâncaţi cu sănătate!”
4. Boboteaza (6 ianuarie) e sărbătoarea întregului sat, când se practică profilaxia şi purificarea apelor, a oamenilor cu aghiasmă; sunt alungate spiritele malefice din gospodărie şi din anexele gospodăreşti.Caii - ajutorul de bază al ţăranului -  sunt aduşi după terminarea ritualului din biserică, pentru a fi botezaţi de preot cu apă sfinţită. Apoi, la marginea localităţii, flăcăii satului organizează întreceri cu cai, prilej de laudă cu cei mai frumoşi şi mai iuţi telegari.
5.  Măcinicii (9 martie) păstrează elemente rituale ale străvechiului început de An agrar celebrat la echinopţiul de primăvară. In această zi se fac copturi sub forma cifrei 8 unse cu miere şi miez de nucă, sau împletituri din cocă în forma cifrei8, care se fierb cu nucă, scorţişoară, zahăr şi lămâie.Toate aceste preparate se împart la rude şi vecini de sufletul morţilor. Tradiţia susţine că e bine să bei în această zi 40 sau 44 de pahare de vin. Prof. Moraru Lucia, 05.11.2009.

În viaţă este important să fii sănătos,  să-ţi  câştigi banii prin muncă cinstită,  să nu fii risipitor  şi să ai credinţă în Dumnezeu. Dascălu Niculina, 08.11.2009.

Rromii s-au stabilit progresiv în comuna Dragalina, în căutarea unor mijloace de existenţă. A fost greu la început când trudeau  pe moşiile boierilor pentru o bucată de pâine.  Acum ne bucurăm de beneficiile democraţiei  şi  participăm activ la viaţa comunităţii,  pentru ca şi copiii noştri să aibă un trai mai bun. 
Pamblică Ionel, liderul rromilor,08.11.2009.

Sunt un cetăţean  simplu din com. Dragalina şi nu mă pricep la vorbe meşteşugite. Am muncit o viaţă, dar tot sărac am rămas.  Aşa că vă întreb:  dar noi, muritorii de rând, ce ne facem?   Gheorghe Ştefan, 12.11.2009.

Astăzi 22.11.2009, mi-am exprimat votul pentru viitorul preşedinte al României, care sper să ţină seama  şi de noi, oamenii de rând. Nicolae Teodor, 22.11.2009.

*În sens figurat, o  speranţă există şi atunci când aştepţi ca soarele să iasă din nori.
**Pentru a sprijini elevii în activitatea de învăţare, am postat  pe site-ul www.praxisinventica.com, sinteze şi teste din  capitolele de fizică studiate în liceu. 
***Cu  sufletul  în  sărbătoare  poţi  depăşi  orice  obstacol  al  vieţii.  Mesajul  transmis   prin  imaginile următoare este de raportare la credinţă şi de primenire în frumos.
Prof. Tudor Vasile, 23.11.2009.

   

   
   

   
   
   
      
      
        
     
     
     

 XVII. Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti"

  XVIII. Tur virtual prin Muzeul Naţional al Agricultirii din Slobozia

  XVIII.Imagini din universul popular românesc

 Românii de pretutindeni